Uneori cand cant, cu toate ca sunt complet afon, simt ca totul e ca o vioara perfect acordata. Tot ce e rau dispare si toate se invart in jurul meu ca atomii de Hidrogen in jurul Oxigenului. Ei creaza apa, elementul perfect al vietii pe pamant si in univers. Cat de frumoase si armonioase sunt cascadele, cat de frumoase sunt valurile la apus si cat de valoroasa este o picatura de apa in desert. Toate astea datoria a 3 atomi si legatura aceea covalenta dinre ei.
Pianul si vioara sunt pentru mine instrumente magice,hranindu-mi sufletul. Fiecare molecula din mine vibreaza controlat si canta odata cu ele.
In spatele fiecaruia se ascunde o farama de dragoste. Diferenta dintre noi fiind realizata doar de ce vrea fiecare sa lase sa se vada, dar in esenta suntem toti la fel, fiecare cu aspectul si norocul sau.
Omul din spatele mastii de titan sau de lut pe care o poarta fiecare in societate e brav, ingaduitor, afectuos si darnic, dar acea masca il schimba, il face sa para ceea ce nu e, iar in timp uita ca defapt foloseste o masca si nu e chiar el.
Omul din spate chiar e OM, omul din fata e un obiect cioplit, mutilat, lucrat la abric de un oarecare Gica, atunci cand e beat sau cand deseneaza cu stanga!
PS: voua ce instrumente va plac?
